Modul în care Adriana Preda (n. 1997) își construiește universul artistic este unul intim, haotic și spontan. Preocupată de entitatea feminină și de procesele psihice pe care în contact cu factorii externi sociali și politici le întâmpină, ține un jurnal vizual în care nu ii este teamă să se confeseze; furie, frustrare, și regret sunt sterile inconfortabile care o obsedează pe Adriana și pe care caută să le întruchipeze. Folosește procesul creativ ca formă de catharsis, acceptând refularea ca mijloc de exprimare. Personajele conturate sunt seducătoare, obraznice , dar și stresate sau nervoase, Adriana având un interes deosebit pentru portretizarea acestora. Își materializează ideile prin lucrări bi și tridimensionale cu ajutorul suporturilor non-convenționale. Astfel, intervine plastic pe cartoane aruncate pe stradă sau pe materiale textile și haine găsite în târgurile pe care le frecventează și unde își găsește de multe ori inspirația.